PAPAIA s. f. Numele unei plante tropicale din care se extrage papaina (Carica papaya). – Din it. papaia.

PAPAIA s.f. Fruct exotic al unei plante cu trunchi drept și înalt, cu o coroană în formă de evantai și frunze adânc palmate (Carica papaya), având formă de pară mare, de culoare gălbuie, cu pulpa roz-oranj, cărnoasă, suculentă, cu multe semințe de culoare neagră la miljloc (bacă). Se consumă ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce când este coaptă.

PAPAIA, papaia, s. f. Arbore fructifer răspândit în zona tropicală, din care se extrage papaina (Carica papaya). – Din it. papaia.

Carica papaya L. De obicei arbore de cca 6 m înălțime, neramificat, cu frunze mari, 5-7 lobi sau penate. Fruct, în exterior galben sau galben-verde, lunguieț, comestibil. În țările tropicale se cultivă ca plantă fructiferă.

papaia sfi [At: DN² / E: it papaia] Plantă tropicală din care se extrage papaina (Carica papaya).