largo (cuv. it. „larg, întins”) 1. Indicație de tempo (2) care desemnează cea mai rară mișcare posibilă, la fel de rară ca grave* fără a avea însă caracterul sumbru al acesteia. 2. Ca substantiv, desemnează o piesă sau o parte de suită*, sonată* etc., scrisă în acest tempo. Un exemplu celebru îl constituie Largo de Händel, titlu sub care este cunoscută aria Ombra mai fu din opera Xerxes.

OMBRĂ s.f. (Geol.) Humă neagră, pămînt de Siena. [< fr. ombre].

ombră sf [At: DN³ / Pl: ~re / E: fr ombre] (Glg) 1 Humă neagră. 2 Pământ de Siena.

sumbru (-ră), adj. – Întunecat, posomorît. – Var. sombru. Fr. sombre, cu vocala schimbată după paralelismul ombre, umbră.

umbră (-re), s. f. – Întunecime, lipsă de lumină. – Mr. aumbră, megl. umbră. Lat. ŭmbra (Pușcariu 1798; REW 9046), cf. it., prov., cat. ombra, fr. ombre. – Der. umbrar, s. n. (adăpost împotriva arșiței); umbratic (var. umbratec), adj. (umbros), cu suf. -atic (după Pușcariu 1799, din lat. umbraticus); umbros (mr. aumbros), adj. (umbrit), cf. lat. umbrōsus (Pușcariu 1802; REW 9050); umbri, vb. (a ține, a da umbră; a acoperi, a proteja, a adăposti, a adumbri; a estompa), pe care Densusianu, Hlr., 150 și Pușcariu 1800 îl considerau drept reprezentant al lat. *ŭmbrῑre < ŭmbrescĕre, cf. mr. aumbredz; umbriș, s. n. (loc cu umbră); umbrelă (var. umbreală), s. f. (apărătoare de ploaie), din it. ombrella, fr. ombrelle, cf. ngr. ὀμπρέλα, tc. omrela; umbrelar, s. m. (fabricant sau vînzător de umbrele).

úmbră f., pl. e (lat. ŭmbra, it. pv. ombra, fr. ombre, [cat. sp. pg. sombra, din sub umbra]. V. umbrelă). Întunecime slabă produsă de un corp opac care oprește razele soareluĭ saŭ ale alteĭ luminĭ: nucu face umbră bună, umbra ziduluĭ e maĭ răcoroasă de cît a copacului, eclipsele de lună îs cauzate de umbra pămîntuluĭ. Imagine, contur, siluetă: umbra uneĭ mînĭ. Figură (om) care nu se vede bine din pricina întunericuluĭ, mogîldeață; am văzut o umbră strecurîndu-se pe lîngă zid. În pictură, părțile întunecate ale unuĭ tabloŭ. Fig. Care abea maĭ seamănă cu ceĭa ce a fost odată: acest bătrîn e umbra unuĭ eroŭ. Fantazmă, sufletu unuĭ mort: umbra luĭ Hamlet. Slab, în ultimu grad, spectru: bolnava a ajuns o umbră. Aparență ușoară: o umbră de adevăr. La umbră, 1. adăpostit de umbră: a dormi vara la umbră; 2. la răcoare, la închisoare (iron.): l-a turnat la umbră. A face umbră cuĭva, a-l întuneca, a-l eclipsa, a te distinge maĭ mult de cît el. A arunca, a lăsa în umbră, 1. a întuneca, a eclipsa; 2. a nu releva, a trece cu vederea: a lăsa în umbră o mulțime de fapte. Umbra bouluĭ, o păsărică foarte mică al căreĭ obĭceĭ e să stea pe lîngă boiĭ care pasc. Umbra ĭepureluĭ, o plantă liliacee care crește pin pădurĭ și tufișurĭ (aspáragus collinus). Umbra nopțiĭ, zîrnă.