eu pron. – Pronume personal de pers. 1 sing. – Mr. eu, io(ŭ), mine, megl., istr. io. Lat. ego (Diez, I, 239; Pușcariu 771; Candrea-Dens., 533; REW 2830), cf. alb. un(ë), vegl. jo, it. io (sard. eo, Matera eu), prov. ieu, fr. je, sp. yo, port. eu. Gen. mie < mĭhĭ, dat. (î)mi < mĭ, acuz. mă < mē sau mine < mēne. Se folosește acuz. cu prep.: cu mine, fără mine, decît mine, pentru mine, etc. În Munt., în limbajul popular și vulgar, se pronunță io.

1) ĭeŭ (scris și eŭ) pron. de pers. I sing. (lat. ĕ[g]o, it. io, sard. eo, fr. je, pv. ieu, sp. yo, pg. eu). Ĭeŭ îs acela, ĭeŭ îs aceĭa! – În filosofie, individualitate conscientă de existența eĭ. – Se declină: ĭeŭ; al meŭ, a mea, aĭ meĭ, ale mele; mie, îmĭ, mi, mĭ (mie îmĭ pare, mi se pare, mĭ-a spus); mă, pe mine (mă vede pe mine). După ca, ca și, de cît se pune mine îld. ĭeŭ: aĭ făcut ca mine, ca și mine, maĭ bine de cît mine. (Mine, maĭ vechĭ mene, vine d. lat. me pin anal. cu cine, ce).

iuo adv. – Unde. – Var. iuă, io, (Bihor) iu. Mr. iu(va), megl. uă. Lat. ubi „unde” confundat cu ibi „acolo” (Candrea-Dens. 900; REW 9028; Tiktin; DAR), cf. vegl. yo, it. ove, fr. où, prov. o, v. port. u. Apare în texte din sec. XVII, astăzi numai în Trans. de Vest.

MA YO YO (n. 1955), violoncelist american de origine chineză. S-a lansat la 8 ani, cântând sub bagheta lui L. Bernstein. Carieră concertistică internațională. Interpret de muzică de cameră, împreună cu pianistul Emmanuel Ax și trio cu I. Stern și G. Kremer. Cântă pe un violoncel Montagnana și pe un Stradivarius.

yo pron. pers. eu.

+yo-yo s. n., art. yo-youl (efect yoyo)

YOYO s. n. inv. Jucărie dintr-un disc scobit care poate fi făcut să urce sau să coboare cu ajutorul unei sfori. (din fr. yo-yo)

yoyo s.n. inv. Jucărie constînd într-un disc scobit care poate fi făcut să urce sau să coboare cu ajutorul unei sfori. • /<fr. yo-yo, den. com.