POSTERIORITATE. Subst. Posterioritate; urmare, succedare, succesiune, continuare; posteritate, descendență. Urmaș, următor (înv.), descendent, succesor, continuator, discipol. Post- (postdată; postpunere; postpoziție etc.). Adj. Posterior, ulterior, următor; succesiv; postum. Descendent, descensiv (livr.). Post- (postbelic; postdiluvian; postglaciar; postmeridian; postprandial; postșcolar; postuniversitar etc.). Vb. A urma, a (se) succeda, a veni după, a fi după. A postdata. Adv. După aceea (aceasta, asta), apoi, pe urmă; tardiv, tîrziu, tîrzior. Post-factum. Post-mortem. V. timp, urmaș, viitor.

RUDENIE. Subst. Rudenie, înrudire, rudire (înv.), înnemurire (reg.), nemotenie (reg.), nemușug (reg.); legătură de sînge; consangvinitate. Neam, viță (fig.), spiță (fig.), rudă, familie, casă, gintă (livr.), seminție, semințenie (înv.), soi (fam.), sămînță (fig.), os (fig.), sînge (fig.). Rudă, rudișoară (dim.), rudenie, rubedenie (pop.), neam, nemurele (pop.), nemuț (pop.), cimotie (reg.), căsean (pop.), casnic (rar); nemet (rar), neamuri, rude. Rudă ascendentă, rudă prin ascendență, ascendent, suitor (înv.). Rudă descendentă, rudă prin descendență, descendent, coborîtor. Rudă directă, rudă prin alianță, rudă colaterală. Linie ascendentă; linie descendentă; linie dreaptă; linie colaterală. Ascendență. Spița neamului, arbore genealogic, linie genealogică. Generație. Genealogie. Genealogist (rar). Adj. Înrudit, înrubedenit (rar); de (același) sînge, consangvin, consîngean; de neam, de familie, de casă. Vb. A fi rudă, a se înrudi, a se rudi (înv.), a se înnemuri (reg.), a fi de geam cu cineva, a-și trage neamul din..., a se trage din..., a fi dintr-un neam, a fi rudă de sînge, a fi de același sînge, a fi sîngele cuiva; a fi neam după Adam (și după Eva), a fi rudă îndepărtată, a fi neam (de) a cincea (a șasea etc.) spiță. A se înrudi, a se încuscri, a se nemoti (reg.), a se face rude, a deveni rude, a se înnemuri (reg.). V. posterioritate, rudenie convențională, rudenie de sînge în linie colaterală, rudenie de sînge în linie dreaptă, rudenie prin încuscrire (alianță), urmaș.

RUDENIE DE SÎNGE ÎN LINIE DREAPTĂ. Subst. Străbunic, străbun, răzbunic (pop.), strămoș, tetea (pop.). Străbunîcă, străbună, răzbunică (pop.), strămoașă. Bunic, bun (înv. și pop.), bunel (fam.), tataie, tata-moșu, tată mare, tetea (pop.), moș (înv. și reg.), bit (reg.). Bunică, bunicuță (dim.), bună (înv. și pop,), buniță, mamaie, mamă mare (bătrînă, bună), moașă (pop.), bîtă (reg.). Părinți. Părinte, părincior (dim., pop.), capul familiei, tată de familie. Tată, tătic (dim.), taică (pop.), tăiculiță (dim.), tataie (reg.), tătiță (reg.), tătișor (reg.), tătin (pop.), tătucă (pop.), tătucuță (pop.), tătuță (reg.), tăiculean (pop.), tăicușor, tăicuță, tetea (pop.), babacă (reg.), babaie (înv. și reg.), nene (neobișnuit), avă (rar); tată bun, tată drept. Mamă, mămică (dim.), mămiță (fam.), mămițică (dim., fam.), mamaie (pop. și fam.), maică (pop.), măicuță (dim.), măiculeană (pop.), măiculiță (pop.), măicușoară (pop.), mămucă (pop.), mămucuță (dim. și pop.), mămulică (pop.), mămuliță (pop.), mămușoară (pop.), mămuță (pop.), neneacă (fam. și reg.), nenecuță (dim., reg.); mamă bună, mamă adevărată. Copil, urmaș, odraslă, vlăstar (fig.), progenitură; fiu, fiuleț (dim.), fiuț (pop.), băiat, băiețel (dim.), băiețaș, fecior, fecioraș (dim.); fiică, fie (înv. și pop.), fată, fetiță (dim.), fetișoară (pop. și fam.). Copil natural; copil nelegitim, copil din flori, bastard, bastardă. Nepot, nepoțel (dim.); nepoată, nepoțea (dim.), nepoțică (dim.). Strănepot, răznepot (pop.); strănepoată. Străstrănepot, răstrănepot; răstrănepoată. V. posterioritate, rudenie, urmaș.

TIMP. Subst. Timp, vreme; durată, perioadă, interval (de timp), răstimp, epocă. Permanență, eternitate, veșnicie, vecie, perenitate, durabilitate. Perioadă; epocă, ev, eră; mileniu; secol, veac; pătrar de veac, sfert de veac; deceniu; cincinal; an; semestru; trimestru; lună; săptămînă; zi; oră, ceas; minut; secundă; clipă. Început, începere; obîrșie, origine. Sfîrșit, sfîrșire, moment final, fine (livr.). Anterioritate, precedență, anticipare. Simultaneitate, sincronism, sincronie, concomitență, coincidență; actualitate. Posterioritate, urmare, descendență. Succesiune, succedare; diacronie. Instantaneitate, vremelnicie. Timpul trecut, trecut; vechime, vechie (înv.), antichitate. Anacronism. Timpul prezent, prezent, contemporaneitate. Timpul viitor, viitor. Frecvență, repetabilitate, periodicitate. Cronologie; cronografie. Cronometrie. Cronometrare. Cronoscop, cronometru; ceas; orologiu; pendul; clepsidră. Adj. Temporal, de timp. Permanent, continuu, etern, veșnic, secular, peren, durabil. Incipient, de început, inițial. Final, terminal, de sfîrșit. Anterior, precedent, anticipat. Simultan, sincron, sincronic, concomitent, coincident. Posterior. Succesiv; diacronic. Instantaneu, momentan, vremelnic. Trecut; prezent; contemporan, actual; viitor. Frecvent, repetabil, periodic. Atemporal, pancronic. Vb. A trece, a se scurge (fig.), a se desfășura. A exista (în timp), a ființa (rar), a dura. A începe, a se arăta, a se ivi. A (se) sfîrși, a (se) termina. A preceda, a premerge, a anticipa. A coincide, a coexișta. A urma, a succeda, a veni după. A cronometra, a măsura timpul. Adv. În timp. Tot timpul, permanent, veșnic. La început; de la început. La sfîrșit, la capăt, în final, în fine. Înainte, înainte de, mai înainte. (În mod) simultan, concomitent, în același timp. După, (în mod) succesiv. Instantaneu, deodată. În trecut, în vechime, cîndva, odinioară, altădată, altcîndva (rar), ieri. Acum, astăzi, în prezent, la ora actuală. În viitor, (în) curînd, cîndva, mîine, mînezi (reg.), poimîine. (În mod) periodic, frecvent, des. V. anterioritate, bătrînețe, copilărie, dimineață, existență, instantaneitate, început, lunile anului, maturitate, nou, posterioritate, prezent, seară, sfîrșit, simultaneitate, tinerețe, trecut, urmaș, viitor.

URMAȘ. Subst. Urmaș, descendent, succesor, moștenitor, continuator, coborîtor; progenitură, odraslă, vlăstar (fig.), mlădiță (fig.), spiță; copii, nepoți, strănepoți. Moștenitorul tronului, prinț moștenitor, delfin. Elev, discipol, învățăcel (fam.), ucenic. Posteritate, generațiile viitoare, viitorime (înv.). Descendență, moștenire, filiație, genealogie, origine. Spița neamului; arbore genealogic. Adj. Descendent, coborîtor; moștenitor; succesoral. Vb. A fi urmașul (cuiva), a urma (pe cineva), a succeda, a veni după; a continua; a moșteni. A se trage din..., a coborî din..., a-și avea originea, a (se) coborî din..., a fi din os sfînt (din oase sfinte, din os de domn). V. copilărie, grade de rudenie, posterioritate, școală, viitor.

VIITOR. Subst. Viitor, viitorie (înv.), viitorime (înv.), zilele ce vin, vremurile viitoare, posterioritate. Viitorul apropiat (imediat); viitorul îndepărtat, viitorul anterior (gram.). Eventualitate, probabilitate, posibilitate; perspectivă (fig.); prognoză. Destin, soartă. Posteritate, viitorime, descendenți, urmași, generațiile viitoare. Știința viitorului, viitorologie, futurologie. Viitorolog, viitorist, futurolog. Prezicerea viitorului. Adj. Viitor; de viitor, cu viitor, de perspectivă; în perspectivă. Posterior, ulterior. Posibil, probabil, eventual. Vb. A urma, a se întîmpla în viitor. A avea viitor, a avea perspectivă. Adv. În (pe) viitor, de-acum înainte, în curînd, nu peste mult timp, azi-mîine, mîine, mînezi (reg.); poimîine; răspoimîine; de acum înainte, de mîine, în ziua următoare; în perspectivă. V. posterioritate, prezicerea viitorului, timp, urmaș.