premândă sf [At: LB / V: ~măn~, ~mund sn, prăm~, prim~ / A și: premân~ / Pl: ~de / E: mg prémonda, prëmonda] 1 (Înv; Trs) Retribuție în alimente dată lucrătorilor agricoli. 2 (Reg) Rație săptămânală de alimente pe care o primește un lucrător forestier. 3 (Trs) Parte din pomeni și ofrande cuvenită cântăreților bisericești. 4 (Reg) Hrană pe care o ia cineva cu sine când pleacă la drum sau la lucru. 5 (Trs) Hrană ce se gătește pentru o familie într-o zi. 6 (Reg; îf primândă) Pâine sau mălai. 7 (Reg) Recoltă. 8 (Trs; pad prebendă) Venit al unui canonic.

prămândă^[1] sf vz premândă corectat(ă)

premăndă sf vz premândă

premund sn vz premândă

primândă sf vz premândă

PREMÎNDĂ s. f. (Regional) Plată, simbrie dată în natură. Iobagii din patru sate au venit după premîndă. DAN, U. 308.

PREMÎNDĂ s. f. (Reg.) 1. Plată în natură (constînd din cereale și alte produse) care se dă unui muncitor sau unui argat. 2. Parte cuvenită cîntăreților bisericești din prinoase. – Comp. lat. lit. praebenda.

prămîndă, V. premîndă.

premîndă și pră- f., pl. e (d. prebendă, poate infl. de comînd). Trans. Alimente, hrană (ca răsplată). Partea cuvenită cîntăreților bisericeștĭ din prinoase.

prămîndă (prămînde), s. f. – (Trans.) Parte din pomeni cuvenită dascălilor. – Var. premîndă. Lat. praebenda, prin intermediul sl. prĕbąda (Miklosich, Slaw. Elem., 30). Este dubletul lui prebendă, s. f. (venit fix acordat unui cleric catolic).

premândă, premânde, s.f. (înv. și reg.) 1. retribuție în alimente dată lucrătorilor agricoli. 2. parte din pomeni și ofrande cuvenită cântăreților bisericești. 3. hrană luată de cineva la drum sau la lucru. 4. hrană gătită pentru o familie într-o zi. 5. (în forma: primândă) pâine sau mălai. 6. recoltă. 7. venitul unui canonic.