lăun sn [At: GR. S. VII, 247 / V: (reg) lăon, loan, loon, luon / Pl: ~e / E: nct] 1 (Bot; Mun) Peniță (Myriophyllum spicatum). 2 (Bot; Mun) Peniță (Myriophillum verticillatum). 3 (Reg) Pământ argilos cu granulație fină acumulat pe fundul unei ape Si: mâl.

loan sm vz lăun

lăun (-ni), s. m. – Plantă, Myriophyllum verticillatum. Origine obscură. Pare cuvînt înrudit cu vb. la „a spăla” (după Bogrea, Dacor., II, 667, prin intermediul unui lat. *lavōnem „spălătorie”; mai curînd cu ajutorul suf. expresiv -un, cf. băuna, găunos etc.). Este plantă care crește în ape stătătoare; dar formarea cuvîntului e puțin clară. – Der. lăunos, adj. (murdar); Lăunele, s. f. pl. (rîu în Olt.), al cărui nume este vizibil identic cu cuvintele anterioare (după Iordan, Rum. Toponomastik, 141, cf. DAR, din lat. leonem).

lăun s.m. (bot.; reg.) v. Peniță (Myriophyllum spicatum și Myriophyllum verticillatum).