botezător, -oare adj., s.f. 1 adj. Care botează. 2 s.f. Vasul în care se botează copii; cristelniță. • pl. -ori, -oare. /boteza + -ător.

BOTEZĂTOR sm. ⛪ Cel ce botează: sf. loan Botezătorul.

botezător a. care botează: Sf. Ioan Botezătorul.

botezătór m. Care botează: Sfîntu Ioan Botezătoru. – Fem. -oare.

Ioan Botezătorul, sfânt, fiul Elisavetei și al preotului Zaharia, numit și Înainte-mergătorul, pentru că a anunțat venirea lui Iisus. S-a retras în pustie încă din copilărie. Și-a început activitatea predicatorială și a botezului în anul 26 d. Hr. Când Iisus a venit la el și a fost botezat, a avut loc descoperirea Sfintei Treimi (epifania sau teofania), după care Ioan Îl anunță pe Iisus ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. A fost închis de Irod și i s-a tăiat capul în urma vicleșugului Irodiadei cu ajutorul fiicei sale, Salomeea. Bis. a închinat lui Ioan Botezătorul șase sărbători: zămislirea lui (29 septembrie), nașterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), întâia și a doua aflare a capului (24 februarie) și a treia aflare a capului său (25 mai).

IOAN BOTEZĂTORUL (Înainte-mergătorul), (7 î. Hr.-27/28 d. Hr.), proroc iudeu. A propovăduit venirea lui Mesia. Potrivit „Evangheliei”, l-a botezat pe Iisus în apa Iordanului și l-a recunoscut ca Mesia și fiu al lui Dumnezeu. A condamnat, în predicile sale, crimele și dezmățul de la Curtea lui Irod Antipas, etnarhul Galileii. Întemnițat din ordinul acestuia, a fost decapitat la cererea Salomeii, fiica Irodiadei. Biserica i-a închinat șase sărbători, dintre care cea mai importantă este pe 7 ian.