îngreca [At: VARLAAM, C. II, 70/1 / Pzi: îngrec, (rar) ~ecez / E: ml *ingrevicare] (Îvp) 1 vt A împovăra. 2 vi (D. femei) A rămâne însărcinată. 3 vt A lăsa o femeie însărcinată. 4 vt A procrea.

† ÎNGRECA (ecez,-ec) I. vb. tr. 1 ‡ A însărcina, a face borțoasă: s’au culcat cu soacră-sa și o au îngrecat (PRV.-MB.) ¶ 2 Maram. A împovăra, a îngreuna, a apăsa. II. vb. intr. A deveni însărcinată, grea, borțoasă: cînd îngrecează, aciiași stă înlăuntru sîngele acela, ca să hrănească coconul (PRV.-MB.) [lat. *ingrĕvĭcare].

îngrecà v. a îngreuna: ea se simte îngrecată ISP. [Lat. *INGREVICARE (din GREVIS = GRAVIS).

ÎNGRECAT adj. p. ÎNGRECA. 1 Maram. Împovărat, îngreunat: Nici am drăguț, nici bărbat, Fără suflet ~ (BRL.) ¶ 2 f. ‡ Însărcinată, borțoasă: nepoată-sa... după cîtăva vreme s’au afăt ~ă (CAR.).

îngréc, a -á v. tr. (lat. *in-grévico, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Vechĭ. Îngreunez, fac gravidă.

ÎNGRECA vb. v. concepe, procrea.

îngreca vb. v. CONCEPE. PROCREA.

îngrecá, v.t. A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare (Șăineanu, Scriban, MDA).

îngreca, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare < lat. grevis, gravis „greu” (Șăineanu, Scriban; Felecan, 2011; MDA).

îngreca, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare (Felecan 2011).