4 definiții pentru țipui

Explicative DEX

țipui [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 209 / V: (reg) ~poi, ~ia / Pzi: ~esc, țipui / E: ns cf țipa1] 1 vi (Trs; Olt) A țipa1 (1). 2 vtf A face pe cineva să țipe, chinuindu-l. 3 vi A țipa1 (10). 4 vr (Olt; d. porci) A guița. 5 vtf (Olt; d. porci) A face să guițe.

țipoi3 v vz țipui

țipuia v vz țipui

Arhaisme și regionalisme

țipui, țipuiesc, vb. IV (reg.) a striga tare și ascuțit; a guița.

Intrare: țipui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țipui
  • țipuire
  • țipuit
  • țipuitu‑
  • țipuind
  • țipuindu‑
singular plural
  • țipuiește
  • țipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țipuiesc
(să)
  • țipuiesc
  • țipuiam
  • țipuii
  • țipuisem
a II-a (tu)
  • țipuiești
(să)
  • țipuiești
  • țipuiai
  • țipuiși
  • țipuiseși
a III-a (el, ea)
  • țipuiește
(să)
  • țipuiască
  • țipuia
  • țipui
  • țipuise
plural I (noi)
  • țipuim
(să)
  • țipuim
  • țipuiam
  • țipuirăm
  • țipuiserăm
  • țipuisem
a II-a (voi)
  • țipuiți
(să)
  • țipuiți
  • țipuiați
  • țipuirăți
  • țipuiserăți
  • țipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țipuiesc
(să)
  • țipuiască
  • țipuiau
  • țipui
  • țipuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țipoi
  • țipoire
  • țipoit
  • țipoitu‑
  • țipoind
  • țipoindu‑
singular plural
  • țipoiește
  • țipoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țipoiesc
(să)
  • țipoiesc
  • țipoiam
  • țipoii
  • țipoisem
a II-a (tu)
  • țipoiești
(să)
  • țipoiești
  • țipoiai
  • țipoiși
  • țipoiseși
a III-a (el, ea)
  • țipoiește
(să)
  • țipoiască
  • țipoia
  • țipoi
  • țipoise
plural I (noi)
  • țipoim
(să)
  • țipoim
  • țipoiam
  • țipoirăm
  • țipoiserăm
  • țipoisem
a II-a (voi)
  • țipoiți
(să)
  • țipoiți
  • țipoiați
  • țipoirăți
  • țipoiserăți
  • țipoiseți
a III-a (ei, ele)
  • țipoiesc
(să)
  • țipoiască
  • țipoiau
  • țipoi
  • țipoiseră
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țipuia
  • țipuiere
  • țipuiat
  • țipuiatu‑
  • țipuind
  • țipuindu‑
singular plural
  • țipuia
  • țipuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țipuiez
(să)
  • țipuiez
  • țipuiam
  • țipuiai
  • țipuiasem
a II-a (tu)
  • țipuiezi
(să)
  • țipuiezi
  • țipuiai
  • țipuiași
  • țipuiaseși
a III-a (el, ea)
  • țipuia
(să)
  • țipuieze
  • țipuia
  • țipuie
  • țipuiase
plural I (noi)
  • țipuiem
(să)
  • țipuiem
  • țipuiam
  • țipuiarăm
  • țipuiaserăm
  • țipuiasem
a II-a (voi)
  • țipuiați
(să)
  • țipuiați
  • țipuiați
  • țipuiarăți
  • țipuiaserăți
  • țipuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • țipuia
(să)
  • țipuieze
  • țipuiau
  • țipuia
  • țipuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țipui, țipuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.