6 definiții pentru șuteu (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuteu [At: LEX. MARS. 210 / V: (reg) șâtău, ~tău sn / Pl: ~ei sm / E: mg sütö] 1 sm (Trs; înv) Brutar (1). 2 sn (Trs) Clădire anexată într-o gospodărie, care servește ca bucătărie sau în care se găsește cuptorul de copt pâine ori velnița. 3 sn (Ban; îf șâtău] Vas în care se pune la copt cânepa toarsă. 4 sn (Reg; îf șutău) Leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuteu, șutei, s.m. și șuteie, s.n. (reg.) 1. (s.m.; înv.) brutar. 2. (s.n.) anexă într-o gospodărie (care servește ca bucătărie, în care se găsește cuptorul de copt pâine sau velnița). 3. (s.n.; în forma: șâtău) vas în care se pune cânepa toarsă. 4. (s.n.; în forma: șutău) leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele.

șuteu, șutei, s.m. – (reg.; înv.) 1. Brutar. 2. Cuptor. ♦ (onom.) Șuteu, Suteu, nume de familie (66 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. sütö „brutar; cuptor” (MDA).

Intrare: șuteu (s.n.)
șuteu (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuteu
  • șuteul
  • șuteu‑
plural
  • șuteie
  • șuteiele
genitiv-dativ singular
  • șuteu
  • șuteului
plural
  • șuteie
  • șuteielor
vocativ singular
plural
șâtău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)