șozie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ii / E: șod + -ie] (Trs) 1-6 Șozenie (1-6).

ȘOZIE s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

șozie s. v. GHIDUȘIE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

ȘOZIE s.f. (Ban., Trans. SV) Vorbă ori faptă caraghioasă. Shodzie. Facetiae. Stultilia. AC, 370. Ce iaste păcatul din șozie? PP, 87^v. Cînd din glumă minte au din șozie, au care-i spre vrun folos. PP, 87^v. Etimologie: șod + suf. -ie. Vezi și șod, șozi. Cf. m a s c a r a (1), m î n i e c i t u r ă, p e l i v ă n i e, ș a g ă, ș e g a n i e, t ă m ă ș a g, t ă m ă ș e a l ă.