șeruitură sf [At: DOSOFTEI, V. S. (prefață) I^v/9 / P: ~ru-i~ / Pl: ~ri / E: șerui¹ + -tură] (Îvr) 1 Pictură. 2 (Pex) Chip¹ (1).

șeruitúră f., pl. ĭ (d. a șerui). Dos. Tabloŭ. Formă, lineamente.

*ȘERUITURĂ s.f. (Mold.) Pictură, tablou. Dumnăzăiasca icoană . . . nestrămutată din șăruitură o feriră. DOSOFTEI, VS. ♦ Fig. Chip, aspect, înfățișare. Acestaș au sămănal cu sv[î]ntul Ioan Bogoslov la șeruitura trupului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: șerui + suf. -tură. Vezi și șar, șerui, șeruire.

șeruitură, șeruituri, s.f. (înv.) 1. pictură, tablou. 2. chip, înfățișare, aspect.