șolocat sn [At: PĂCALĂ, M. R. 477 / V: (reg) șalogat, șaluc~, șalugatăr, șarlucătăr, ~ăr, ~crat, ~ograf, ~luc~, șorloc~, șorlocatăr, șoroc~, șoroclat sn, ~ră (Pl: ~re, (reg) ~cătri) sf / Pl: ~uri, (reg) ~ure, ~e / E: mg salugáter] (Reg) 1 Oblon la fereastră, cu canaturile alcătuite din scândurele dispuse orizontal pe un cadru și care pot fi alipite sau depărtate cu ajutorul unui mecanism Vz jaluzea. 2 (Îf șalugatăr) Ornament din lemn la porțile țărănești.

șalogat sn vz șolocat

șalucat sn vz șolocat

șalugatăr sn vz șolocat

șarlucătăr sn vz șolocat

șolocatăr sn vz șolocat

șolocatră sf vz șolocat

șolocrat sn vz șolocat

șolograf sn vz șolocat

șolucat sn vz șolocat

șorlocat sn vz șolocat

șorlocatăr sn vz șolocat

șorocat sn vz șolocat

șoroclat sn vz șolocat

șolocat, șolocaturi, s.n. (reg.) 1. oblon la fereastră; jaluzea. 2. (în forma: șalugatăr) ornament din lemn la porțile țărănești.