șolocat sn [At: PĂCALĂ, M. R. 477 / V: (reg) șalogat, șaluc~, șalugatăr, șarlucătăr, ~ăr, ~crat, ~ograf, ~luc~, șorloc~, șorlocatăr, șoroc~, șoroclat sn, ~ră (Pl: ~re, (reg) ~cătri) sf / Pl: ~uri, (reg) ~ure, ~e / E: mg salugáter] (Reg) 1 Oblon la fereastră, cu canaturile alcătuite din scândurele dispuse orizontal pe un cadru și care pot fi alipite sau depărtate cu ajutorul unui mecanism Vz jaluzea. 2 (Îf șalugatăr) Ornament din lemn la porțile țărănești.