împistrătoáre, împistrători, s.f. (reg.) Femeie pricepută în ale țesătoriei, în confecționarea cergilor, a covoarelor tradiționale: „Treabă să fii loatră șî să ai cap bun să știi face așa: acele femei sân' rare pân sat șî le zâcem mpkistritoare” (Ileana Ciceu, după Papahagi, 1925: 96). – Din împistra „a decora” + suf. -ătoare.

împistrătoare, s.f. – (reg.) Femeie pricepută în ale țesătoriei, în confecționarea cergilor, a covoarelor tradiționale: „Treabă să fii loatră șî să ai cap bun să știi face așa: acele femei sân’ rare pân sat șî le zâcem ’mpkistritoare” (Ileana Ciceu, Budești, cf. Papahagi, 1925: 96). – Din împistra „a decora” (< sl. pǐstriti) + suf. -ătoare.

împistrătoare, s.f. – Femeie pricepută în ale țesătoariei, în confecționarea cergilor, a covoarelor tradiționale: „Treabă să fii loatră șî șî să ai cap bun să știi face așa: acele femei sân’ rare pân sat șî le zâcem ’mpkistritoare” (Ileana Ciceu, Budești, cf. Papahagi 1925: 96). – Din împistra „a decora” (< sl. pǐstriti) + -oare.