împistrătoare, s.f. – Femeie pricepută în ale țesătoariei, în confecționarea cergilor, a covoarelor tradiționale: „Treabă să fii loatră șî șî să ai cap bun să știi face așa: acele femei sân’ rare pân sat șî le zâcem ’mpkistritoare” (Ileana Ciceu, Budești, cf. Papahagi 1925: 96). – Din împistra „a decora” (< sl. pǐstriti) + -oare.