zâncălău sn [At: DDRF / V: (reg) zăn~, zin~, țin~ / Pl: ~lace / E: nct] (Reg) 1 Acoperământ din pânză de cânepă, susținut pe patru stâlpi înalți cam de un metru (și jumătate), uniți în partea de sus, de-a curmezișul, printr-o stinghie așezată peste patul din pridvorul casei țărănești. 2 Țingălău.

zăncălău sn vz zâncălău

zincălău sn vz zâncălău