zgăriĭ și -rîĭ, a -iá, V. zgîrîĭ.

zgîriĭ și (nord) zgăriĭ, a -iá v. tr. (la Dos. zgărîĭ, zdărîĭ, zdăriĭ, zderiĭ, la Moxa dăriĭ, în Maram. dîrăĭ, d. vsl. dŭrati, drati, sŭ-drati, a. î. V. dîră, dîrăsc, dîrstă, zădărăsc, zdreanță). Julesc cu ghearele saŭ cu ghimpiĭ: pisica m’a zgîriat, m’am zgîriat pin mărăcinĭ. A zgîria hîrtia, a scrie fără talent. V. jărcănesc.