15 definiții pentru tanău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tanău1 sm, a [At: MIRONESCU, S. 621 / V: (reg) tăn~ / Pl: ~ăi / E: nct] (Reg) 1-2 (Om) prost.

tanău2 sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) tal~, tăln~, tăn~ / Pl: ~ăi / E: mg tanu] (Trs) Martor (la judecată).

TANĂU, -AIE, tanăi, adj. (Regional) Prost, tont, nătărău. Se descoperi încă un om mușcat: pîndarul de la poarta țarinei, un biet sărac, cam gușat și cam tanău. SADOVEANU, O. VIII 111. Celui prost: tanău, tont. ȘEZ. II 75. ◊ (Substantivat) Tanău – om care pricepe greu. ȘEZ. XIX 13.

TANĂU, -AIE, tanăi, adj. (Reg., adesea substantivat) Prost, tont.

TANĂU s.m. (Ban., Criș.) Martor (la judecată). Pîreaște fratele său și-și vinde vecinul său cu hămișagul și cu tănăi minciunoși. C 1692, 507r. Viniră cu doi tanăi strîmbi. MISC. SEC. XVII, 18r. Tĕnĕu. AC, 374; cf. MISC. SEC. XVII, 50r. Etimologie: magh. tanú.

tanăŭ și tănăŭ adj. m. (ung.). Mold. Fam. Prost, dobitoc. V. tălălăŭ și nătărăŭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TANĂU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

tanău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: tanău
tanău adjectiv
adjectiv (A114)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tanău
  • tanăul
  • tanău‑
  • tanaie
  • tanaia
plural
  • tanăi
  • tanăii
  • tanăi
  • tanăile
genitiv-dativ singular
  • tanău
  • tanăului
  • tanăi
  • tanăii
plural
  • tanăi
  • tanăilor
  • tanăi
  • tanăilor
vocativ singular
plural
talnău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tănău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tălnău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tanău, tanaieadjectiv

  • 1. regional Nătărău, prost, tont. DLRLC
    • format_quote Se descoperi încă un om mușcat: pîndarul de la poarta țarinei, un biet sărac, cam gușat și cam tanău. SADOVEANU, O. VIII 111. DLRLC
    • format_quote Celui prost: tanău, tont. ȘEZ. II 75. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Tanău – om care pricepe greu. ȘEZ. XIX 13. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.