socăciță sf [At: (a. 1771) IORGA, S. D. XII, 246 / V: (reg) ~ățică, ~ac~, ~coc~, suc~ / Pl: ~țe / E: socaci + -iță] (Îrg) Bucătăreasă.

socaciță sf vz socăciță

socățică sf vz socăciță

socociță sf vz socăciță

sucăciță sf vz socăciță

SOCĂCIȚĂ s. v. bucătăreasă.

socăciță s. v. BUCĂTĂREASĂ.

socăcíță, socăcițe, s.f. (reg.) Bucătăreasă; persoană angajată să conducă prepararea bucatelor pentru ospăț, nuntă sau înmormântare: „Socăcițele aduc mâncărurile și le pun pe masă; asemenea și băutura” (Gherman, 1938: 18). – Din socaci + suf. -iță (MDA).

socăciță, socăcițe, s.f. – (reg.) Bucătăreasă; persoană angajată să conducă prepararea bucatelor pentru ospăț, nuntă sau înmormântare. – Din socaci + suf. -iță (MDA).

socăciță, -e, s.f. – Bucătăreasă; persoană angajată să conducă prepararea bucatelor pentru ospăț, nuntă sau înmormântare. – Din socaci + -iță.