strălucos, ~oasă a [At: PSALT. 31 / Pl: ~oși, ~oase / E: ns cf strălucoare] 1 (Îvr) Strălucitor (1). 2 (Ent; reg; îc) Goangă-~oasă Licurici (Lampyris noctiluca).

strălucós, -oásă adj. L. V. Strălucitor.

strălucos, -oasă, adj. 1. (înv.) strălucitor, scânteietor. 2. (reg.; în compus) goangă strălucoasă = licurici.