5 definiții pentru strălucoare
Explicative DEX
strălucoare sf [At: DOSOFTEI, ,V. S. octombrie 51v/33 / Pl: ~ori / E: stră- + lucoare] (Îrg) Strălucire (2).
strălucoáre f., pl. orĭ. L. V. Strălucire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
STRĂLUCOARE s. v. lucire, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strălucoare s. v. LUCIRE. SCÎNTEIERE. SCLIPIRE. STICLIRE. STRĂLUCIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
STRĂLUCOARE s. f. (Mold.) Strălucire. Au făcut zugrăvite de dau strălucoare, Să-i trăiască pomana-n bun nume supt soare. DM, IIIr. Strălucorile pietrilor celor scumpe. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pref. stră- + lucoare. Vezi și lucoare. Cf. l u c o a r e.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: strălucoare
strălucoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||