sârjoacă sf [At: I. IONESCU, C. 181/23 / V: (reg) ser~, serjoană / Pl: ? / E: rs суржик] 1 (Îvr) Amestec de boabe de grâu cu boabe de secară Si: (îvr) îndoitură (1), sârjiță (1). 2 (Pex) Lan de grâu în care crește și secară Si: (îvr) îndoitură (2), sârjiță (2).

SÂRJOACĂ ~ce f. reg. Amestec de grâu și de secară care se semăna în trecut. /<ucr. suržyk

serjoacă sf vz sârjoacă

serjoană sf vz sârjoacă

SÎRJOACĂ, sîrjoace, s. f. (Regional) Amestec de boabe de grîu și de secară care se seamănă în unele regiuni. Este un pămînt în care se face foarte bine secara, de aceea și grîul cel mai mult din această plasă este amestecat cu secară, este aceea ce numesc... romînii de dincolo de Milcov sîrjoacă. I. IONESCU, M. 335.

SÎRJOACĂ, sîrjoace, s. f. Amestec de boabe de grîu și de secară care se seamănă în unele regiuni. – Ucr. suržyk.

sîrjoácă f., pl. e (rut. súrzok, rus. surzánka, id. d. rožĭ, secară. V. sîrjiță). Rar. Grîŭ de sămînță amestecat pe jumătate cu secară.

SÂRJOACĂ s. (AGRIC.) (înv.) îndoitură, sârjiță. (~ e un lan de grâu în care crește și secară.)

*SÎRJOACĂ s. (AGRIC.) (înv.) îndoitură, sîrjiță. (~ e un lan de grîu în care crește și secară.)