pârci¹ sn [At: PLOPȘOR, V. O. 12 / Pl: ~uri / E: nct] (Ban; Olt) Limbă îngustă de pământ care a rămas, în mod accidental, nearată între brazde Si: (reg) clin, greș, jibiță.

pârci² [At: DOSOFTEI, ap. HEM 726 / V: (reg) părci, pâc, pâci, ~rc, pârșă sf, pârț, pirci / Pl: nct / E: bg пърч, srb prč] 1 sm (Îvp) Țap de prăsilă în perioada împerecherii. 2 sm (Pgn) Țap. 3 sm (Pop; îe) A da (cuiva) ~ul babei A îmbrânci pe cineva. 4 av (Reg; d. copii; îe) A umbla pâci A umbla de-a bușilea. 5-6 sm (Reg; pan) Berbec (de prăsilă). 7 sm (Reg) Pui de iepure. 8 sn (Pop) Miros caracteristic al țapului în perioada împerecherii Si: (reg) pârceală¹ (2), pârcioc (1), pârcit (4), pârcitură (3), pârciță (1). 9 sn (Pop) Sudoare de țap Si: pârceală (3), pârcioc (2), pârcit (5), pârcitură (4), pârciță (2). 10 sn (Reg) Pârleală. 11 s (Reg) Hormoni sexuali la om. 12 sm (Reg) Tânăr desfrânat. 13-14 sn (Cuvânt pentru) chematul oilor sau al altor animale. 15 sm (Rar) Pipernicit. 16 sm (Rar) Copil. 17-18 sm (Reg) (Soi de) struguri cu boabe mici. 19-20 s (Reg; îs) Pere de ~ (Soi de) pară foarte gustoasă, nedefinită mai îndeaproape.

pârci³ s [At: PĂCALĂ, M. R. 141 / Pl: nct / E: nct] 1 (Trs; Olt) Pârceală². 2 (Reg) Ninsoare cu fulgi mărunți și rari.

pârșă² sf vz pârci²

pârț² s vz pârci²

pirci¹ s vz pârci² corectat(ă)

pîrcĭ n. (bg. pŭrč, sîrb. prč, țap. V. pîrțag). Putoare de țap toamna: pute a pîrcĭ. S. m. Iron. Persoană pipernicită, prichindel. (V. spîrc). Un fel de poamă (strugurĭ) cu bobițe micĭ.

pârci¹, pârciuri, s.n. (reg.) limbă îngustă de pământ care a rămas nearată între brazde; greș, jibiță, clin.

pârci³ s.n. sg. (reg.) 1. ceață deasă, pârceală. 2. ninsoare cu fulgi mărunți și rari.

pârci, vb. refl – (ref. la capre) A se împerechea, a se împreuna. ♦ (top.) Pârcău, teren pe care pășunează, de obicei, caprele (Rozavlea); În pârciu, arătură în Rozavlea. ♦ „În limba română veche exista cuvântul pârci = țap, masculul caprei. Azi, îl identificăm în expresia miroase a pârci = miroase a țap, dar am găsit și verbul a se pârci = a se împerechea (țapul cu capra)” (Vișovan, 2005). – Din srb. prč (MDA); din pârci, din v.sl. intrat în româna comună (Frățilă).

pârci, vb. refl – (ref. la capre) A se împerechea, a se împreuna. – Din srb. prč (MDA).