2 definiții pentru pirgău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pirgău sn [At: ARH. FOLK. VII, 70 / Pl: ~aie / E: mg pergö] (Trs) Clopoțel care se atârnă la gâtul vitelor Si: talangă, (reg) pirgălău.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pirgău, pirgaie, s.n. (reg.) clopoțel care se atârnă la gâtul vitelor; pirgălău, talangă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pirgău
pirgău substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)