petrecătoáre f., pl. orĭ. La haĭne orĭ sacĭ, conductu pin care trece bîrnețu, cureaŭa saŭ sfoara care strînge.

petrecător, ~oare [At: PSALT. 129 / Pl: ~i, ~oare / E: petrece + -ător] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care conduce pe cineva Si: însoțitor 3-4 smf, a (Reg) (Persoană) care însoțește un mort până la groapă. 5-6 smf, a (Înv) (Persoană) care trăiește undeva, într-un anumit fel Si: trăitor 7-8 smf, a (Îrg) Petrecăreț (3-4). 9 a (Îvr) Distractiv. 10 a (Înv; d. fenomene, acțiuni etc.) Care durează puțin Si: efemer 11 a Care trece repede Si: efemer 12 sn (Mat; îvr) Cât. 13 sf (Reg) Tiv la saci sau la haine, prin care se introduce șnurul pentru strâns la gură.