OSTREȚE sf. pl. 1 Pari, șipci, cu cari se îngrădesc curțile, puțurile, balcoanele, etc.: casele...au început... a se îngrădi cu ~ de lemn sau de fier, dărîmînd jos zaplazurile (ALECS.); scociora ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ~ (SAD.); ~le cari o despărțeau de bătătură erau rupte și culcate la pămînt (DLVR.); îl sprijini ușor cu talpa de ~le ceardacului (VLAH.) ¶ 2 🐟 Gard de nuiele sau de trestie așezat de pescari în apă pentru prinderea peștelui: ne vom plimba pe la ~ și pe urmă pe cărarea nuferilor (GN.) ¶ 3 ⛓ Plasa ițelor, cocleți [vsl. *ostrĭcĭ, bg. ostrecŭ].

ostrețe n. pl. 1. balustradă: balconu e fără ostrețe AL.; 2. leasă de pește; 3. cocleții ițelor. [Serb. OSTRIȚE, palisadă].

OSTREȚE s. pl. v. cocleți, plasa ițelor.

ostrețe s. pl. v. COCLEȚI. PLASA IȚELOR.