oglavă sf [At: PAMFILE, A. R. 198 / V: (reg) ~adă, ~adie, ~adini sfp, ~agă, ~lage, ~aghie, ~agi, ~agie, ~ajă, ~ajie, ~vie, ~azie, ~leajă / Pl: ~ve / E: srb oglava] (Reg) 1 Fiecare dintre cele două curele fixate la capetele lemnului cu care se bat cerealele Si: oglaghiță. 2 (Lpl; îf oglagi) Curele cu care se leagă jugul de hamul calului. 3 (Fig; îf oglaghie) Persoană care bârfește. 4 (Fig; îf oglage) Om slab, fără vlagă, bolnăvicios.

oglávă f., pl. e și ăvĭ (vsl. oglavŭ, căpăstru. V. glavă). Cureaŭa îmblăcĭuluĭ (hadaragu e legat de odîrjă pin doŭă oglăvĭ). – Și oglajă (Trans.), care s’a format din oglăvĭ, pron. pop. oglăgĭ, apoĭ oglăjĭ.

ogladă sf vz oglavă

ogladie^[1] sf vz oglavă modificată

ogladini sfp vz oglavă

oglagă sf vz oglavă

oglage sf vz oglavă

oglaghie sf vz oglavă

oglagi sfp vz oglavă

oglagie sf vz oglavă

oglajă sf vz oglavă

oglajie sf vz oglavă

oglavie sf vz oglavă

oglazie sf vz oglavă

ogleajă sf vz oglavă

oglavă (-ve), s. f. – Curea care menține bățul îmblăciului. – Var. (Trans.) oglaje. Sl. oglavu „cap, căpătîi” (Tiktin).

oglavă, oglave, s.f. (pop.) cureaua îmblăciului.