10 definiții pentru obleagă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oblea sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) obleag sn (Pl: ~guri) / Pl: ~egi / E: slv облѣгати] 1 (Ban; Olt) Pământ lăsat necultivat un an sau doi și care servește în acest timp ca pășune. 2 (Ban; Olt) Fân care se cosește de pe acest pământ. 3 (Ban; Olt; csc) Resturi de fân nemâncate de vite. 4 (Mol; lpl; îf ~guri) Meleaguri.

OBLEAGĂ, oblege, s. f. (Regional) Teren cultivabil lăsat un an să se odihnească, servind ca pășune; pîrloagă.

obleagă f. Mold. țarină lăsată în părăsire. [Tras din slav. OBLĬEGATI, a zăcea].

obleágă f., pl. egĭ și ege (d. vsl. ob-lĭegati, ob-lešti, lešti-lengon, a se culca, a se lăsa. V. oblojesc). Țarină lăsată în părăsire. V. pîrloagă.

obleág (ea dift.) n., pl. urĭ (d. obleagă). Nord. Pl. Locurĭ depărtate, buhazurĭ: a umbla razna pin obleagurĭ (Arh. 1905, 1, 6).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBLEA s. v. ogor, pârloagă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obleagă (-egi), s. f. – Țarină, țelină, pîrloagă. – Var. obleag. Sl. oblegati „a se culca”, din lešti, lega, cf. obloji (Cihac, II, 220; Conev 68).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obleagă, obleaguri, s.f. (reg.) pământ necultivat 1-2 ani, servind ca pășune.

Intrare: obleagă
substantiv feminin (F27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblea
  • obleaga
plural
  • oblege
  • oblegele
genitiv-dativ singular
  • oblege
  • oblegei
plural
  • oblege
  • oblegelor
vocativ singular
plural
obleag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oblea, oblegesubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.