oamă sf [At: HELIADE, O. I, 336 / Pl: ~me / E: om] (Rar) Femeie.

oamă, oame, s.f. (reg.) femeie.

oámă, oame, s.f. (arh.) Femeie, nevastă: „Și se ține oamă mare / Când pânză de straiță n-are” (Lexic reg.). ■ Termen frecvent în Oaș. – Din om (MDA).

oamă, oame, s.f. – (reg.; arh.) Femeie, nevastă: „Și se ține oamă mare / Când pânză de straiță n-are” (Lexic reg.). Termen mai frecvent în Oaș. – Din om (MDA).

oamă, -e, s.f. – (rar) Femeie, nevastă: „Și se ține oamă mare / Când pânză de straiță n-are” (Lexic reg.). Termen mai frecvent în Oaș. – Din om.