5 definiții pentru nătrui

Explicative DEX

nătrui, ~e smf, a [At: CIAUȘIANU, GL. / Pl: ~, ~e / E: ns cf năprui] (Mun; Olt) 1-2 (Om) țicnit. 3-4 Nătărău (1-2).

Sinonime

NĂTRUI adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

nătrui, -ie adj., s.m., s.f. (în opoz. cu „deștept”, „isteț”; reg.) v. Bleg. Nătăfleț. Nătărău. Nătâng. Neghiob. Nerod. Netot. Prost. Prostănac. Stupid. Tont.

nătrui adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Tezaur

NĂTRUI, -IE adj. (Prin Munt. și Olt.; și substantivat) Zănatic, țicnit; nătărău (1). Cf. ciaușanu, gl. Măi, da ce nătrui ești și tu! COMAN, GL. – Pl.: nătrui, -ie. – Etimologia necunoscută. Cf. năprui, nătruț.

Intrare: nătrui
nătrui adjectiv
adjectiv (A122)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătrui
  • nătruiul
  • nătruiu‑
  • nătruie
  • nătruia
plural
  • nătrui
  • nătruii
  • nătrui
  • nătruile
genitiv-dativ singular
  • nătrui
  • nătruiului
  • nătrui
  • nătruii
plural
  • nătrui
  • nătruilor
  • nătrui
  • nătruilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)