4 definiții pentru naufrânge

Explicative DEX

naufrânge v [At: CR(1830), 14 1/34 / P: na-u~ / Pzi: naufrâng/ E: fr naufrager cf naiefrângere] (Înv) 1-2 A naufragia (1-2).

Sinonime

NAUFRÂNGE vb. v. naufragia.

naufrînge vb. v. NAUFRAGIA.

Tezaur

NAUFRÎNGE vb. III. intranz. și refl. (Învechit) A naufragia (1). 0 corabie americană fu împinsă de vînturi care o aruncară pe aceste insule, unde află cinci nenorociți corăbieri, rămășiță din 60 inși a unei corăbii de la New York ce s-au naufrînt (li s-a sfărâmat corabia) la 1824. CR (1830), 141/34. Din 551 corăbii din flota rigală în Englitera, s-au stricat, ori s-au stăpînit de vrăjmaș, 160 și celelalte s-au naufrînt (s-au înecat de furtună) ori au ars în această vreme. ib. (1832), 2431/32. Fiind eu naufrînt în acest ostrov..., mă voi socoti prea norocit a merge cu voi în corabie. GORJAN, H. I, 136/13. – Pronunțat: na-u-. – prez. ind.: naufrîng. – Semicalc după fr. naufrager. cf. naiefrîngere.

Intrare: naufrânge
verb (V655)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • naufrânge
  • naufrângere
  • naufrânt
  • naufrântu‑
  • naufrângând
  • naufrângându‑
singular plural
  • naufrânge
  • naufrângeți
  • naufrângeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • naufrâng
(să)
  • naufrâng
  • naufrângeam
  • naufrânsei
  • naufrânsesem
a II-a (tu)
  • naufrângi
(să)
  • naufrângi
  • naufrângeai
  • naufrânseși
  • naufrânseseși
a III-a (el, ea)
  • naufrânge
(să)
  • naufrângă
  • naufrângea
  • naufrânse
  • naufrânsese
plural I (noi)
  • naufrângem
(să)
  • naufrângem
  • naufrângeam
  • naufrânserăm
  • naufrânseserăm
  • naufrânsesem
a II-a (voi)
  • naufrângeți
(să)
  • naufrângeți
  • naufrângeați
  • naufrânserăți
  • naufrânseserăți
  • naufrânseseți
a III-a (ei, ele)
  • naufrâng
(să)
  • naufrângă
  • naufrângeau
  • naufrânseră
  • naufrânseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)