nahia sf [At: (a. 1715) ȘIO II₂, 157 / P: ~hi-a / V: ~ie, ~haia / Pl: ~iele / E: tc nahiye] (Tcî) Ținut privit ca unitate teritorial-administrativă.

nahaia sf vz nahia

nahie sf vz nahia

nahia (-ele), s. f. – Regiune, district. Tc. (arab.) nahiya (Lokotsch 1540). Sec. XIX, înv.

nahia, nahiele, s.f. (înv.) unitate teritorial-administrativă; ținut.

NAHIA s. f. (Turcism învechit) Ținut (ca unitate teritorial-administrativă). Poronci pe la toți pașii și pe la toți beii și la toate nahaielele, ca să se gătească toți (a. 1715). șio n₂, 157, cf. DDRF, I. BRĂESCU, m. 68. – Pronunțat: -hi-a. – pl.: nahiele. – Și: nahie (i. brăescu, m. 68), nahaia s.f. – Din tc. nahiye.