mubaĭá f. (turc. mubaĭa, d. ar. mŭbaĭe’a). Vechĭ. Cumpărare de grîne și oĭ p. statu turcesc. – Și mumb-.

mubaia (-iele), s. f. – Cumpărătură pe contul sultanului, pe baza prețurilor fixate de cumpărător. – Var. mumbaia. Tc. mübaya (Șeineanu, III, 85); sec. XVIII, înv. – Der. mubaiegiu, s. m. (comisar care cumpără în contul sultanului), înv.

MUBAIA, mubaiele, s. f. (Înv., sec. XVIII) Achiziție realizată în numele sultanului, în care prețul mărfii era impus de către cumpărător. [Var.: mumbaia s. f.] (din tc. mübaia (Șeineanu); der. mubaiegiu s. m.)