mirát, -ă adj. Cuprins de mirare, surprins. S. f., pl. e. Vechĭ. Minune.

mirat, -ă adj. 1 (despre oameni sau despre fizionomia, gesturile, privirile etc. lor) nedumerit, <fig.; fam.> lung. Mirat, așteaptă o explicație. Îl privește cu o mină mirată. 2 (adesea constr. cu vb. a rămâne, despre oameni) consternat, crucit, minunat, perplex, siderat, stupefiat, surprins, uimit, uluit, <înv. și pop.> încrucit, <înv. și reg.> izumit, <fig.> interzis, încremenit, <fig.; rar> pietrificat, <fig.; fam.> mut. A rămas mirat auzind cele povestite.