5 definiții pentru miericică

Explicative DEX

mierici sf [At: LM / Pl: ~ici / E: miere + -icică] 1-4 (Șhp) Miere (1, 22) (bună) Si: mieriță (1-4). 5 (Reg) Magiun. 6 (Trs) Sevă a copacilor Si: mustăreață(2). 7 (Bot) Cinsteț (Salvia glutinosa). 8 (Bot) Planta Galeopsis pubescens. 9 (Bot; îc) ~ albă Sugel-alb (Lamium album). 10 (Bot; îc) ~roșie Bălbișă (Stachys silvatica).

Sinonime

MIERICI s. v. sevă, suc.

mierici s.f. I 1 (apic.) miericea, <pop.> mieriță. 2 miere de trandafiri, miere rozată. II (bot.) 1 miericică-albă = Lamium album; sugel-alb, urzică-albă, urzică-creață, urzică-moartă, <reg.> fața-mâței (v. față), mierea-ursului-cu-flori-bălăi (v. miere), urzică-moartă-albă, urzică-surdă, urzici-mortărețe (v. urzică); miericică-roșie = Stachys silvatica; bălbisă, <reg.> iarba-păduchilor (v. iarbă), iarbă-de-strănutat. 2 (reg.) Cinsteț. Jale-cleioasă (v. jale2). Jale-de-pădure (v. jale2). Jaleș. Jaleș-de-pădure (Salvia glutinosa). 3 (la plante; reg.) v. Măduvă. Sevă. Suc.

mierici s. v. SEVĂ. SUC.

Tezaur

MIERICÍCĂ s. f. Diminutiv al lui m i e r e. Cf. LM. 1. Cf. m i e r e (I 1). Vulpea vicleneaua nu mânîncă miericeaua de multe ori, pentru că să prinde-n sbilț. JIPESCU, O. 127. ♦ Miere de trandafiri. Cf. BIANU, D. S., VOICULESCU, L.189. 2. (Regional) Magiun (Petrila). ALR II 4046/833. 3. (Prin Transilv.) Seva copacilor; mustăreață. Cf. GL. V. J., ALR II 6 397/130, 228. II. (Bot.) 1. Numele a două plante: a) cinsteț (Salvia glutinosa). Cf. PANTU, PL. ; b) (Galeopsis pubescens). Cf. PĂCALĂ, M. R. 18; 2. Compuse: miericică-albă = sugel-alb (Lamium album). Cf. PĂCALĂ, M. R. 18; miericică-roșie = bălbisă (Stachys silvatica). id. ib. - PL: (II) miericele. – Și: (cu schimbare de suf.) miericeá s. f. - Miere + suf. -icică.Miericea: cu schimbare de suf.

Intrare: miericică
miericică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierici
  • miericica
plural
  • miericele
  • miericelele
genitiv-dativ singular
  • miericele
  • miericelei
plural
  • miericele
  • miericelelor
vocativ singular
plural