opțiuni

5 definiții pentru micșorător

Explicative DEX

micșorător, ~oare a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvp) ~șur~ / Pl: ~i, ~oare / E: micșora + -tor] (Rar) 1-2 Care micșorează (1, 13). 3 (D. sufixe) Diminutival.

micșurător, ~oare a vz micșorător

Ortografice DOOM

micșorător adj. m., pl. micșorători; f. sg. și pl. micșorătoare

Tezaur

MICȘORĂTÓR, -OARE adj. (Rar) Care micșorează. 1. Cf. micșora (I). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PONTBRIANT, D. 2. Cf. micșora (V 2). Ne-au indignat cutezarea d-lui de a nu-și cunoaște greșeala și de a se încerca să o acopere cu alta, deși nu mai gravă, dar mai micșorătoare. ap. GHICA, A. 771. 3. (Rar, despre sufixe) Diminutival. Adaugă sufixul micșorător „-chen”. PUȘCARIU, L. R. I, 276. – Pl.: micșorători, -oare. – - Și: (învechit și popular) micșurătór, -oáre adj. – Micșora + suf. -(ă)tor.

MICȘURĂTÓR, -OARE adj. v. micșorător.

Intrare: micșorător
micșorător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micșorător
  • micșorătorul
  • micșorătoru‑
  • micșorătoare
  • micșorătoarea
plural
  • micșorători
  • micșorătorii
  • micșorătoare
  • micșorătoarele
genitiv-dativ singular
  • micșorător
  • micșorătorului
  • micșorătoare
  • micșorătoarei
plural
  • micșorători
  • micșorătorilor
  • micșorătoare
  • micșorătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
micșurător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)