micsă sf [At: MARIAN, S. R. II, 116 / V: (reg) micșe / Pl: ~se / E: ns cf micsandră] 1 (Bot; reg) Zambilă (Hyacinthus orientalis). 2 (Ban) Plantă cu flori albe sau vinete, cu miros plăcut, neidentificată științific.

micșe sf vz micsă

micsă, micse, s.f. (reg.) zambilă.

MÍCSĂ s. f. 1. (Regional) Zambilă (Hyacinthus orientalis). BULET. GRĂD. BOT. V, 59. 2. (Ban.) Plantă cu flori albe sau vinete, cu miros plăcut, neidentificată științific. Micșea. . . se află pe dealuri și în păduri, e mică, de culoare vînătă și are miros. MARIAN, S. R. II, 116. Nu-mi rupe micsa. L. COSTIN, GR. BĂN. 137. – Pl.: micse. – Și: (regional) mícșe s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. m i c s an d r ă.

MÍCȘE s. f. v. micsă.