MÍCSĂ s. f. 1. (Regional) Zambilă (Hyacinthus orientalis). BULET. GRĂD. BOT. V, 59. 2. (Ban.) Plantă cu flori albe sau vinete, cu miros plăcut, neidentificată științific. Micșea. . . se află pe dealuri și în păduri, e mică, de culoare vînătă și are miros. MARIAN, S. R. II, 116. Nu-mi rupe micsa. L. COSTIN, GR. BĂN. 137. – Pl.: micse. – Și: (regional) mícșe s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. m i c s an d r ă.