opțiuni

5 definiții pentru mescătoare

Explicative DEX

mescătoare sf [At: MARDARIE, L. 92 / Pl: ~ori / E: mesca + – (ă)toare] (Înv) Găleată.

mescătoáre f., pl. orĭ (d. mesc). Vechĭ. Găleată, cĭubăr.

Regionalisme / arhaisme

MESCĂTOARE s.f. (Olt.) Vadră, găleată. Počrŭpalo: mescătoare. MARDARIE, 205. Črupalo, počrŭpalo: mescătoare, pocerpală, vadră. MARDARIE, 290. Etimologie: mesca + suf. -(ă)toare. Vezi și mescător, mește, nemeștit. Cf. g ăl e a t ă (1).

mescătoare, mescători, s.f. (înv.) găleată, ciubăr.

Tezaur

MESCĂTOÁRE s. f. (Învechit) Vadră (MARDARIE, L. 92, 205, PASCU, S. 126), găleată, ciubăr (SCRIBAN D.). -Pl.: ? - Mesca + suf. -(ă)toare.

Intrare: mescătoare
mescătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mescătoare
  • mescătoarea
plural
  • mescători
  • mescătorile
genitiv-dativ singular
  • mescători
  • mescătorii
plural
  • mescători
  • mescătorilor
vocativ singular —
plural —