lâncotă sf [At: PSALT. 65 / Pl: ~te / E: slv лѫкота] (Îvr) Uneltire.

lîncotă f., pl. e (vsl. lónkota, undiță, fig. *viclenie. V. lucină). Ps. S. Înșelăcĭune, vicleșug.

LÎNCOTĂ, lîncote, s. f. (Înv., sec. XVI) Înșelăciune, înșelătorie, păcăleală. (din sl. ląkota = momeală)

lîncotă (lîncote), s. f. – Înșelăciune, păcăleală, minciună. Sl. ląkota „undiță” (Scriban). – Sec. XVI, înv. – Der. lîncoti, vb. (a amăgi, a înșela, a minți), cf. sl. lankovati.

lâncotă s.f. (înv.) v. Ademenire. Amăgire. Înșelare¹. Înșelăciune. Înșelătorie. Mistificare. Momire. Păcăleală. Păcălire. Păcălit¹. Trișare.

lâncotă, lâncote, s.f. (înv.) 1. undiță. 2. (fig.) viclenie, înșelăciune.