lăbidău sn [At: DR IV, 1557 / V: (reg) lăbd~, leb~, lebedeauă sf, lebedeie sfp, libdiău, lib~, lipi~ / Pl: ~dauă / E: mg lábitó] (Trs; mpl) Bucată de lemn de la războiul de țesut, pe care se apasă cu piciorul ca să se schimbe ițele Si: pedală, (pop) iapă, tălpic.

lăbdău sn vz lăbidău

lebedeauă sf vz lăbidău

lebidău^[1] sm vz lăbidău corectat(ă)