opțiuni
  • info

3 definiții pentru kantele

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

kantele sni [At: DN3 / E: ger Kantele] Instrument popular carelian cu coarde întinse deasupra unei mici cutii de rezonanță, care se ating cu degetele. corectat(ă)

KANTELE s.n. Instrument popular carelian cu coarde întinse deasupra unei mici cutii de rezonanță, care se ating cu degetele. [< germ., finl. kantele].

KANTELE s. n. a. Instrument popular karelian (din zona Kareliei – republică autonomă din NV Rusiei, din partea europeană; în trecut (1940-1956) cunoscută drept Republica Karelo-Finlandeză) cu coarde, întinse deasupra unei mici cutii de rezonanță, care se ating cu degetele. b. Țiteră tradițională finlandeză, având la origine cinci coarde, iar în prezent putând ajunge până la treizeci. (cf. germ. Kantele < cuv. fin.) [def. b. MW]

Intrare: kantele
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kantele
  • kantelele
plural
  • kantele
  • kantelele
genitiv-dativ singular
  • kantele
  • kantelelui
plural
  • kantele
  • kantelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

kantele, kantelesubstantiv neutru

  • 1. Instrument popular karelian (din zona Kareliei – republică autonomă din NV Rusiei, din partea europeană; în trecut (1940-1956) cunoscută drept Republica Karelo-Finlandeză) cu coarde, întinse deasupra unei mici cutii de rezonanță, care se ating cu degetele. MDN '00
  • 2. Țiteră tradițională finlandeză, având la origine cinci coarde, iar în prezent putând ajunge până la treizeci. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.