12 definiții pentru jolteală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

joltea sf [At: PAMFILE – LUPESCU, CR. 57 / V: jolde~, jughe~, julghe~, solde~,[1] sulde~,[2] șolde~, șorde~, șulde~, șurd~[3] / Pl: ~eli / E: bg жалтило] (Bot; reg) 1 Plantă folosită pentru a vopsi ceva în galben Si: drobiță. 2 (Îf șold~) Plantă care crește înalt, având o floare albastră-roșietică.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  2. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  3. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

jolteálă f., pl. elĭ. (rus. žöltilo, gălbeneală, d. žöltvĭ, galben; bg. želtilo. V. șoldină). Nord (rev. I. Crg. 3, 251). Drog (genista tinctoria). – În sud șoldeală. V. curcumă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jolteală (jolteli), s. f. – Bucsău (Ginesta tinctoria). – Var. joldeală, șoldeală. Bg. žaltilo, žaltĕlo (Scriban, Conv. lit., 1911, 937; Conev 46; DAR), cu sensul de „colorant galben”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

joltea s.f. (reg.) plantă folosită la țară pentru a vopsi în galben; gălbenare, dropiță, jugheală.

ju(l)ghea s.f. (reg.) V. jolteală.

Intrare: jolteală
jolteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joltea
  • jolteala
plural
  • jolteli
  • joltelile
genitiv-dativ singular
  • jolteli
  • joltelii
plural
  • jolteli
  • joltelilor
vocativ singular
plural
joldeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joldea
  • joldeala
plural
  • joldeli
  • joldelile
genitiv-dativ singular
  • joldeli
  • joldelii
plural
  • joldeli
  • joldelilor
vocativ singular
plural
jugheală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jughea
  • jugheala
plural
  • jugheli
  • jughelile
genitiv-dativ singular
  • jugheli
  • jughelii
plural
  • jugheli
  • jughelilor
vocativ singular
plural
julgheală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • julghea
  • julgheala
plural
  • julgheli
  • julghelile
genitiv-dativ singular
  • julgheli
  • julghelii
plural
  • julgheli
  • julghelilor
vocativ singular
plural
șoldeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoldea
  • șoldeala
plural
  • șoldeli
  • șoldelile
genitiv-dativ singular
  • șoldeli
  • șoldelii
plural
  • șoldeli
  • șoldelilor
vocativ singular
plural
șordeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șordea
  • șordeala
plural
  • șordeli
  • șordelile
genitiv-dativ singular
  • șordeli
  • șordelii
plural
  • șordeli
  • șordelilor
vocativ singular
plural
șuldeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuldea
  • șuldeala
plural
  • șuldeli
  • șuldelile
genitiv-dativ singular
  • șuldeli
  • șuldelii
plural
  • șuldeli
  • șuldelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

joltea, joltelisubstantiv feminin

botanică regional
  • 1. Plantă folosită pentru a vopsi ceva în galben. MDA2
    sinonime: drobiță
  • 2. (În forma șoldeală) Plantă care crește înalt, având o floare albastră-roșietică. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.