jilău sn [At: H XVIII, 104 / Pl: ? / E: nct] (Teh) Rindea.

jilăŭ V. gealăŭ.

gealăŭ n., pl. ăĭe (ung. gyalu). Nord. Rîndea. – În Trans. și gilăŭ, jilăŭ, ghilăŭ, ghelăŭ.

jilău s.n. (reg.) gealău, rindea.

jilắu, jilauă, s.n. Unealtă folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn prin așchiere; rindea: „Din săcure mă cioplește, / Din jilău mă jiluiește” (Calendar, 1980). – Et. nec. (MDA); din magh. gyalu „rindea” (Scriban).

jilău, jilauă, s.n. – Unealtă folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn prin așchiere; rindea: „Din săcure mă cioplește, / Din jilău mă jiluiește”. – Et. nec. (MDA); din magh. gyalu „rindea” (Scriban).

jilău, -auă, s.n. – Unealtă folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn prin așchiere; rindea: „Din săcure mă cioplește, / Din jilău mă jiluiește”. – Din magh. gyalu „rindea”.