8 definiții pentru jăgneață

Explicative DEX

jăgneață sf [At: COMAN, GL. / V: găg~, ~nată, ~ată, jecn~, jegnată, jegneată, jeg~ / Pl: ~ețe / E: jăgni + -eață] (Reg) 1 Foc mic de paie făcut la gura cuptorului pentru a coace pâinea. 2 (Îe) A da jecn~ oalei A face focul mai mare pentru ca mâncarea să fiarbă mai repede.

găgneață sf vz jăgneață

jăgnată sf vz jăgneață

jăgneată[1] sf vz jăgneață

  1. Varianta nu figurează la intrarea principală jăgneață, dar figurează la zăgneată. Care o fi cea corectă? — gall

jecnată sf vz jăgneață

jegnată sf vz jăgneață[1] modificată

  1. În original, trimitere la jegneață, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

jegneată sf vz jăgneață[1] modificată

  1. În original, trimitere la jegneață, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

jegneață sf vz jăgneață

Intrare: jăgneață
jăgneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăgneață
  • jăgneața
plural
  • jăgnețe
  • jăgnețele
genitiv-dativ singular
  • jăgnețe
  • jăgneței
plural
  • jăgnețe
  • jăgnețelor
vocativ singular —
plural —
jăgneată substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăgneată
  • jăgneata
plural
  • jăgnete
  • jăgnetele
genitiv-dativ singular
  • jăgnete
  • jăgnetei
plural
  • jăgnete
  • jăgnetelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jecnată
  • jecnata
plural
  • jecnate
  • jecnatele
genitiv-dativ singular
  • jecnate
  • jecnatei
plural
  • jecnate
  • jecnatelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jegnată
  • jegnata
plural
  • jegnate
  • jegnatele
genitiv-dativ singular
  • jegnate
  • jegnatei
plural
  • jegnate
  • jegnatelor
vocativ singular —
plural —
jegneată substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jegneată
  • jegneata
plural
  • jegnete
  • jegnetele
genitiv-dativ singular
  • jegnete
  • jegnetei
plural
  • jegnete
  • jegnetelor
vocativ singular —
plural —
jegneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jegneață
  • jegneața
plural
  • jegnețe
  • jegnețele
genitiv-dativ singular
  • jegnețe
  • jegneței
plural
  • jegnețe
  • jegnețelor
vocativ singular —
plural —
găgneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găgneață
  • găgneața
plural
  • găgnețe
  • găgnețele
genitiv-dativ singular
  • găgnețe
  • găgneței
plural
  • găgnețe
  • găgnețelor
vocativ singular —
plural —
jăgnată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăgnată
  • jăgnata
plural
  • jăgnate
  • jăgnatele
genitiv-dativ singular
  • jăgnate
  • jăgnatei
plural
  • jăgnate
  • jăgnatelor
vocativ singular —
plural —
jecneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jecneață
  • jecneața
plural
  • jecnețe
  • jecnețele
genitiv-dativ singular
  • jecnețe
  • jecneței
plural
  • jecnețe
  • jecnețelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jăgneață, jăgnețesubstantiv feminin

regional
  • 1. Foc mic de paie făcut la gura cuptorului pentru a coace pâinea. MDA2
  • chat_bubble A da jecneață oalei = a face focul mai mare pentru ca mâncarea să fiarbă mai repede. MDA2
etimologie:
  • jăgni + -eață. MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.