iler¹ sn [At: PISCUPESCU, O. 243 / A și: iler / V: ilăr, (sst) ilez, ilere snp / Pl: ~uri / E: ngr ἵλερη] (grî) Pojar.

íler n. (ngr. ileri și léleres). Munt. Rar. Pojar, cor (o boală). – Și ílăr.

ilăr sm vz iler¹ corectat(ă)

ilere snp vz iler

ilez sm vz iler

ileri m. pl. vărsat mărunt și roșiu (la copii). [Gr. mod.].

iler (-ruri), s. n. – Pojar, rujeolă. Ngr. ἤλερι (DAR). Sec. XIX, înv.

ILER s. v. pojar, rujeolă.

iler s. v. POJAR. RUJEOLĂ.