ichiu n. 1. arșic plumbuit de lovit în celelalte: un ichiu bun n’are preț ISP.; 2. fig. coardă simțitoare: mă lovia la ichiu; 3. fig. clenciu, greutate: treaba ar fi mers, dacă nu era un ichiu. [Turc, YEK, lovitură în jocul de arșici].

ȚAP sm. 1 🐒 Bărbătușul caprei, al cărui corp răspîndește un miros foarte neplăcut (🖼 5112): au doară mănînc carne de tauri și au doară sînge de ~ beau? (DOS.); F a ședea ca un ~ logodit, a fi dus pe gînduri: ba nu, zău, ce ai tu, Graure, de stai așa, ca un ~ logodit? (VLAH.); ℗: belește ~ul, se zice de un om beat, cînd varsă ¶ 2 Termen de ocară aplicat Grecului: ho! ~ule, că mai sînt și eu pe-aici (ALECS.) ¶ 3 Mold. 🎲 = ICHIU ¶ 4 🍸 Termen de berărie: pahar de bere de vre-un sfert de litru (🖼 5113) ¶ 5 Par: un pat alcătuit din patru ~i bătuți în pămînt ¶ 6 🌿 BARBA-ȚAPULUI = BARBA-POPII ¶ 7 💫 ȚAPUL, constelațiunea zodiacului între Săgetător și Vărsător, în care intră soarele în solstițiul de iarnă (🖼 5114) [cuvînt înrudit cu alb. skjap, cap și care a fost împrumutat de la Români de popoarele cu care ciobanii au venit în atingere în migrațiunile lor].

ichiu, -ichiuri pl.

ichiu, ichiuri, s.n. (pop.) 1. (la jocul de arșice) arșic mai mare (plumbuit) cu care se lovesc celelalte arșice în timpul jocului; soalbă, țap. 2. (fig.) coardă. 3. (fig.) clenci, greutate.