2 definiții pentru huiduca
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
huiduca vi [At: POMPILIU, B. 1011 / Pzi: 3 ~ucă / E: ns cf hui2] (D. care) A face zgomot Cf hurduca, hurui.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
HUIDUCA, huiduc, vb. I. Intranz. A produce zgomot. (prin încrucișare între hui și hurduca)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: huiduca
| verb (V10) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)