opțiuni

10 definiții pentru guleai

Explicative DEX

guleai sn [At: CREANGĂ, P. 325 / V: (reg) gulai / Pl: ~uri / E: rs гуляиъ (imperativul lui гулятъ)] (Mol) Chef.

guleáĭ și huleáĭ (eaĭ o silabă) n., pl. urĭ (rut. hulĕáĭ, rus. guleáĭ, imper. d. guleátĭ, a se plimba, a se amuza; guleániĭe, plimbare). Est. Fam. Chef, petrecere, chĭolhan.

gulai sn vz guleai

huleai sn vz guleai

guleaiu n. Mold. chef: are de gând să facă un guleaiu CR. [Rus. GULĬAĬ].

huleáĭ, V. guleaĭ.

Etimologice

gulai (-iuri), s. n. – Ospăț, masă bogată, crăpelniță. – Var. guleai, huleai. Rus. guljaj, imper. de la guljatĭ „a petrece” (DAR).

Sinonime

GULEAI s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.

guleai s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.

Arhaisme și regionalisme

huleai, huleaiuri, s.n. (reg.) chef, beție, guleai.

Intrare: guleai
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guleai
  • guleaiul
  • guleaiu‑
plural
  • guleaiuri
  • guleaiurile
genitiv-dativ singular
  • guleai
  • guleaiului
plural
  • guleaiuri
  • guleaiurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gulai
  • gulaiul
  • gulaiu‑
plural
  • gulaiuri
  • gulaiurile
genitiv-dativ singular
  • gulai
  • gulaiului
plural
  • gulaiuri
  • gulaiurilor
vocativ singular —
plural —
huleai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)